Tipuri de tăișuri ale cuțitelor

Proprietățile lamelor de cuțit sunt determinate de mai mulți parametri. Unul dintre cei mai importanți parametri, pe lângă materialul în sine, este geometria lamei, adică forma, grosimea, lățimea și tipul de tăiș. Pe lângă diferitele tipuri de lame, distingem și câteva tipuri de tăișuri, fiecare având o altă utilizare. De asemenea, trebuie menționat că alegerea tipului de tăiș al cuțitului ține în mare măsură de preferințele personale.

Tipuri de tăișuri ale cuțitelor

În ceea ce privește tipurile de tăiș, există atâtea clasificări câți autori, deși, de regulă, este vorba despre aceleași tipuri de tăiș, doar că fiecare autor le dă un nume diferit. În cazul nostru, le vom împărți în 6 tipuri de bază de tăiș al cuțitelor - hollow, flat, sabre, scandi, convex și chisel. Să vorbim despre fiecare dintre ele.

Tăiș hollow grind

Un tip de tăiș în care lama are o formă concavă. Din acest motiv, este denumit „hollow”. Se termină cu o teșitură. Acest tip de tăiș are proprietăți de tăiere foarte bune, deoarece lama în sine este foarte subțire. Dezavantajul său este că, în cazul curburilor concave mari, poate fi mai greu de ascuțit și, de asemenea, lama poate fi ușor deteriorată din cauza grosimii sale reduse.

Tăișul hollow grind este utilizat mai rar de producătorii de cuțite decât, de exemplu, tăișul flat grind. Cel mai des întâlnim tăișul hollow, de exemplu, la un cuțit de vânătoare sau la un brici.

Avantaje:
✔️proprietăți de tăiere foarte bune,
✔️ excelează la feliere.

Dezavantaje:
➖ nepotrivit pentru sarcini mai grele, cum ar fi tocarea.

Tăiș flat grind

Cunoscut și sub denumirea de tăiș complet plan. Lama este ascuțită uniform de la spate spre tăiș și se termină cu o teșitură. Tăișul flat grind este unul dintre cele mai versatile tipuri de tăiș. Ascuțirea poate fi grosieră și solidă sau poate fi extrem de subțire și fină. Majoritatea tăișurilor flat grind se situează undeva între aceste două extreme.

Un mare avantaj al tăișului flat grind este că se ascute ușor și, în același timp, are proprietăți excelente de tăiere. În același timp, cuțitele cu tăiș flat grind sunt mai rezistente la o utilizare mai dură comparativ cu cuțitele cu tăiș hollow grind. Din experiența practică, acest tip de tăiș este cel mai potrivit pentru activități de tăiere, feliere sau pentru bucătărie. Nu este potrivit pentru prelucrarea grosieră a lemnului, cum ar fi, de exemplu, batoning.

Tăișul flat grind este cel mai frecvent utilizat tip de ascuțire la cuțite. Se folosește la cuțitele EDC, la cuțitele pentru drumeție și la cuțitele pentru bushcraft, dar și la cuțitele pentru bucătărie.

Avantaje:
✔️ proprietăți bune de tăiere,
✔️ tăiș universal pentru diverse activități,
✔️ calea de mijloc ideală între tăișul hollow și cel saber

Dezavantaje:
➖ în comparație cu tăișul hollow grind, are proprietăți de tăiere mai slabe,
➖ în comparație cu tăișul saber sau cu cel convex, este mai puțin potrivit pentru lucrări mai grele, cum ar fi prelucrarea lemnului.

Tăiș saber

Un tip de tăiș plan. Spre deosebire de tăișul flat grind complet, aceasta nu începe de la spatele lamei, ci aproximativ de la mijlocul acesteia. Din punct de vedere al formei, seamănă cu tăișul scandi grind. Spre deosebire de tăișul scandi grind, însă, tăișul saber are o teșitură. În principiu, este vorba de un compromis între tăișul flat grind și cel scandi. Tăișul saber conferă cuțitului o rezistență ridicată la deteriorare. Cu cât tăișul începe mai jos pe lamă, cu atât rezistența este mai mare și proprietățile de tăiere mai slabe (și invers). În special în cazul lamelor foarte groase, acesta le conferă proprietăți de tăiere mai bune, chiar dacă grosimea lamei rămâne considerabilă.

La fel ca tăișul flat grind, și cel saber este folosit frecvent de producători. Este întâlnit cel mai des la cuțitele pentru camping, la cuțitele pentru supraviețuire în sălbăticie sau la cuțitele tactice. Pe scurt, oriunde predomină cerința unei rezistențe ridicate a cuțitului, chiar și în detrimentul unor proprietăți de tăiere mai bune.

Avantaje:
✔️ rezistență ridicată,
✔️ potrivit și pentru activități solicitante.

Dezavantaje:
➖ proprietăți de tăiere mai slabe.

Tăiș scandi grind

Un tip tradițional de tăiș pentru cuțitele scandinave. Lama are grosimea maximă pe cea mai mare parte a lungimii sale, iar ascuțirea începe de obicei în jumătatea inferioară pentru a forma tăișul. Tăișul scandi grind nu are teșitură și se îngustează uniform până la muchie. Cel mai cunoscut producător care folosește acest tip de tăiș este Morakniv.

Avantajul este rezistența mare a lamei, ascuțirea ușoară și proprietățile bune la prelucrarea lemnului și sculptură. Mulți silvicultori experimentați consideră că tăișul scandi, pe o lamă cu o grosime de aproximativ 3 mm, este unul dintre cele mai potrivite pentru formarea așchiilor, așa-numitele „feathers”, iar acesta este, fără îndoială, unul dintre motivele popularității atât de mari a cuțitelor Morakniv. În cazul lamelor groase (4 mm și mai mult), un dezavantaj poate fi tocmai deteriorarea proprietăților de tăiere.

Avantaje:
✔️ proprietăți de tăiere excelente,
✔️ excelent pentru lucrul cu lemnul,
✔️ tehnică simplă de ascuțire.

Dezavantaje:
➖ la ascuțire este necesar să se ascută o suprafață mai mare decât în cazul tăișurilor cu teșitură.

Tăiș convex

După cum sugerează și denumirea, este vorba despre o lamă bombată, adică exact opusul unei lame cu tăiș hollow grind. Ideea acestui tăiș este de a păstra cât mai mult material, menținând în același timp proprietățile eficiente de tăiere ale cuțitului. Vorbim de un compromis între diferite proprietăți, însă trebuie spus că acest tip de tăiș este foarte bun pentru prelucrarea grosieră a lemnului. Din acest motiv, îl putem găsi adesea tocmai la topoare sau cuțite de calitate superioară, pentru care se preconizează că vor fi utilizate pentru muncă grea.

Deși este vorba de un tăiș cu un compromis foarte bun între proprietăți, marele său dezavantaj îl reprezintă proprietățile de tăiere mai slabe. În același timp, este greu de ascuțit pentru începători și este nevoie de o anumită îndemânare pentru a-l ascuți. Trebuie menționat că acest tip de tăiș este utilizat mai degrabă la cuțitele mai scumpe și, având în vedere dificultatea ascuțirii sale, nu se recomandă ca un începător să încerce să ascută un cuțit cu acest tip de tăiș.

Avantaje:
✔️ rezistență extremă,
✔️ potrivit pentru tăiere și batoning.

Dezavantaje:
➖ proprietăți de tăiere mai slabe,
➖ tehnică de ascuțire mai complexă.

Tăiș chisel (cu o singură teșitură)

Un tip simplu de tăiș ascuțit pe o singură parte, utilizat relativ rar. Se întâlnește cel mai des la cuțitele pentru bucătărie japoneze sau la dălțile pentru sculptura în lemn.

Trebuie menționat că este important să știți care este mâna dvs. dominantă și pe ce parte este realizată ascuțirea. În cazul cuțitelor pentru bucătărie ascuțite pe o singură parte, se face distincția între cuțitele pentru dreptaci și cele pentru stângaci.

Avantaje:
✔️ ascuțire simplă,
✔️ proprietăți bune de tăiere (în funcție de unghiul de ascuțire).

Dezavantaje:
➖ tăietura nu este simetrică, trebuie să vă obișnuiți cu utilizarea.

Lamă parțial zimțată sau dreaptă

În ceea ce privește ascuțirea, este important de menționat că lama cuțitului poate fi fie parțial zimțată, fie dreaptă, adică fără zimți. Lama parțial zimțată are două avantaje majore. Având în vedere că dinții creează o suprafață mai mare, au o capacitate de tăiere mai bună și, în același timp, nu trebuie ascuțiți atât de des. Totuși, există și un mare dezavantaj, care, din punctul nostru de vedere, depășește avantajele – lama parțial zimțată se ascute greu și, în cazul în care se deteriorează, este adesea aproape imposibil să o aduci la forma inițială. Din acest motiv, suntem mai mari fani ai lamelor drepte.