În ce fel se deosebesc cuțitele japoneze de cele europene?

Miniseria noastră despre cuțitele pentru bucătărie japoneze se apropie încet de final. În acest penultimul articol, vom prezenta pe scurt diferențele dintre acestea și cuțitele pe care le folosim în mod obișnuit în bucătăriile noastre europene.

Nu există nicio îndoială asupra faptului că cuțitele japoneze și-au găsit un loc stabil nu doar în bucătăriile ci și în inimile noastre. Sunt instrumente fiabile, precise, de calitate și foarte ascuțite. De mult nu mai este valabilă afirmația că sunt destinate doar bucătarilor profesioniști. Le puteți achiziționa fără ezitare și pentru propria bucătărie. Totuși, așa cum am spus de multe ori, cuțitele japoneze au o utilizare foarte specifică. În această secțiune vom rezuma modul în care se deosebesc de cuțitele europene clasice.

Ascuțirea lamei

Cum se poate distinge la prima vedere un cuțit japonez de unul european? Simplu. Analizați modul cum este ascuțită lama. Cuțitele tradiționale japoneze sunt ascuțite pe o singură parte. Dar, atenție, această afirmație este valabilă doar dacă vorbim cu adevărat despre cuțite tradiționale japoneze. Deoarece globalizarea a ajuns și în bucătărie, japonezii și-au adaptat arta forjării la standardele europene, pentru ca și bucătarii mai puțin pricepuți să se poată bucura de cuțitele lor de calitate.

Ascuțirea pe o singură parte are avantaje imense la prepararea alimentelor. Datorită acesteia, cuțitele ating o ascuțime extremă și permit tăieturi mai precise. Pe de altă parte, însă, ele necesită mai multă îndemânare.

Kataba, așa cum se numește acest tip de ascuțire în japoneză, are, în plus, o formă ușor concavă pe partea din spate a lamei. Această „adâncitură”, urasuki, împiedică lipirea alimentelor de lamă în timpul tăierii.

Puteți citi mai multe despre ascuțire pe blogul nostru: Ascuțire pe o singură parte sau pe ambele părți? 

Atenție: Majoritatea cuțitelor ascuțite pe o singură parte sunt destinate dreptacilor. Dacă folosiți mâna stângă la tăiere, căutați cuțite japoneze special concepute pentru stângaci.

Forma lamei

Cuțitele japoneze sunt diferite chiar și la prima vedere față de cele europene. Diferitele forme ale lamelor au o utilizare bine stabilită. Sunt ascuțite pe o singură parte:

• Deba– un cuțit masiv și rezistent pentru filetarea peștelui.
• Yanagiba – un cuțit cu lama lungă și îngustă cu vârful ascuțit, destinat preparării sushi-ului.
• Kiritsuke – cuțit multifuncțional pentru tăierea peștelui sau a legumelor. Unele cuțite Kiritsuke pot fi ascuțite pe ambele părți.
• Usuba – cuțit cu lamă lungă, dreaptă, cu formă dreptunghiulară, ideal pentru realizarea tăieturilor decorative.

Cuțitele japoneze ascuțite pe ambele părți sunt adaptate pentru piața europeană. Prin urmare, dacă doriți să aveți acasă un cuțit japonez de calitate, dar nu îndrăzniți să lucrați cu cele tradiționale, nu trebuie să învățați să fiți profesioniști imediat. Formele „europene” cu ascuțire pe ambele părți sunt mai versatile și mai ușor de manevrat. Și nu contează dacă sunteți dreptaci sau stângaci.

Printre aceste cuțite se numără:

• Petty – un cuțit universal mic pentru lucrări de precizie.
• Santoku – un cuțit multifuncțional de dimensiuni medii pentru tăierea cărnii, peștelui și a legumelor.
• Gyuto – cuțitul versatil de bucătar.
• Nakiri – cuțit cu lamă dreptunghiulară pentru tocarea legumelor.
• Sujihiki – cuțit pentru feliat cu lamă lungă și dreaptă.

Puteți citi mai multe despre tipurile de cuțite japoneze pe blogul nostru: Tipuri de bază de cuțite japoneze. Aici veți găsi și recomandările noastre.

Tipuri de oțel

Un cuțit japonez autentic este fabricat din oțel japonez. Unele companii occidentale, precum Böker, Dick sau Opinel, au în portofoliu cuțite japoneze cu diferite forme. De exemplu, cuțitul santoku este un echivalent excelent al cuțitelor de bucătar. Aceste companii folosesc pentru fabricarea acestor cuțite aceleași oțeluri ca și pentru cuțitele lor clasice pentru bucătărie. Japonezii, însă, își folosesc propriile resurse.

Oțelurile japoneze sunt de bună calitate și, în multe privințe, specifice. Se folosesc adesea oțeluri carbon precum Shirogami, Aogami sau SK5. Printre oțelurile inoxidabile folosite, se numără, de exemplu, VG-10, seria AUS, Daido 1K6 și altele asemenea. Desigur, în atelierele lor, japonezii se ocupă și cu forjarea oțelului de damasc.

Clasificarea exactă și proprietățile fiecărui tip de oțel le găsiți pe blogul nostru: Oțeluri folosite la fabricarea cuțitelor japoneze – Prezentare generală.

Mâner

Cuțitele tradiționale japoneze au și un mâner diferit. În limba japoneză, acesta se numește wa. De obicei, nu au bolster și nu sunt fixate cu nituri. Printre formele populare se numără cele ovale, rotunde, octogonale sau în formă de castană, adică în forma literei D.

Cuțitele japoneze au cel mai adesea mânerul din lemn (de exemplu, din lemn de magnolie) sau utilizează lemn stabilizat, impregnat cu o rășină epoxidică specială.

Puteți citi mai multe despre formele și materialele folosite la fabricarea mânerelor cuțitelor japoneze pe blogul nostru: Mânerele cuțitelor japoneze.

Cuțitele japoneze sunt cu siguranță o alegere bună pentru bucătărie. Depinde doar de dumneavoastră pe care îl veți alege. Din fericire, oferta este cu adevărat variată. Vă puteți convinge chiar AICI. Dacă nu doriți să alegeți la întâmplare și să vă decideți doar pe baza aspectului, citiți cu încredere miniseria noastră, care vă va ghida pas cu pas pentru alegerea potrivită a cuțitului japonez pentru bucătăria dvs.